Azi uit penița ce vorbea cu tine,
de-aceia n-am sa vin nici azi,nici mâine,
și nici mesajul nu vreau sa citesc,
am obosit, cuvintele rănesc.
E frig,e iarna-n ele,viscolește,
priviri de gheață visul mi-l zdrobește,
sa tac, să taci, uitarea să chemăm,
orbitele să le indepărtăm.
Și voi spera că-i mare Universul,
să-ncap în el și eu, să-ncapă versul,
făr-sa ne mai intersectăm vre-o dată,
că m-ai știut, ca te-am știut, mă iartă...
Iar pentru pruncii ce mi-ai dat, iti multumesc,
in ei, cum mi-ai fost drag te mai gasesc.
Acum străin ești, rece, ești plecat...
Adio, nu veni, te vreau uitat.