Cinci zile-n veșnicie le-am trăit
și m-am simțit cu visul împlinit...
O, Doamne, ce-am sperat, doar visu-i vis,
e-un zbor fără aripi,
un vers nescris.
Pe ce-am contat?
Mi-a pregătit cădere
destinul,
Cerule, o, dă-mi putere
să mă fac una cu pământul ud,
amarul strop
în roua ta s-ascund.
Să piara visul,
care m-a mințit
și zâmbetul pe chip mi-a amorțit,
sa nu-l stiu viu,
fiindcă crud rănește,
seninul orizontului zdrobește.