Nu m-acuzati de poezie,
bucată e din viaţa mea,
dar liberă vrea să se știe,
tutelă sie nu mă ia.
Mereu îmi macina internul,
zidită-n carne când se vrea,
pe frunte îmbrăcând infernul,
stapână-i ea, eu - roaba sa.
De chinul naşterii s-amuză
și ma deşteaptă fără zori,
precum şi pruncul, fără: "scuză",
Cerând să-i nasc şi nasc surori.
Ce crudă-i poezia mea,
ah, prunca mea, stăpâna mea.