Nu e decât un joc
în teatrul nostru - Tera,
dorindu-ne un loc
făr a ne sparge sfera,
în care şi captivi
suntem şi împăraţi,
(dar spre regret fictivi)
cu întâmplarea fraţi.
Un joc cu-al tău destin,
când mă accepţi himeră,
crezând că mi-e puţin
venirea-mi efemeră,
şi îmi asum credit,
o scenă mai zidesc,
că voi plăti debit
lucid eu uit firesc.
Să ne jucăm, te chem,
mai e pân-la plecare,
actori aici suntem
pe scena trecătoare,
şi-n mâine-le banal
ajunşi pân-la soroc,
juca-vom joc final
lăsând pe altu-n loc.