Îmi tot vorbești demult, mă ierți,
abia acum te-am auzit,
mă dojenești, mă mai înveți,
dar... tu la lutu-mi ai venit?
Nu-l am, e putred, sunt o alta,
(o neintegră, ți-am mai spus,
au fost greșeli, aceasta-i plata),
vulcanul azi îmi e supus.
Și lutul tău am petrecut,
să nu-l mai chem cu-"aștept"
cu "vino",
îmi vreau, ce-acum am cunoscut,
nu mi-l răpi, te rog, revino.
Nu mai sunt rana ce ți-am dat,
când te-am lăsat cu neuitarea,
și ce nici azi nu mi-ai iertat,
trofeu lăsându-mi neiertarea.
Rămâi un vis ce mi-l doresc,
să incălzească-al meu pământ,
nu mi-l lua, eu îl iubesc
și îl dezmierd cu verb în cânt.