Vin azi să-ți spun și să ascult,
tu nu auzi? Eu strig demult:
mă iartă pentru anii juni
(nu vreau să-i știu, erau nebuni).
Mă iartă, nu te auzeam,
(pe-atunci fără auz eram),
apoi... din nou te-am mai rănit,
aveam un suflet ne-mblânzit.
Și-acum cerc să-ți trezesc fiori,
(e prea puțin, de mă omori).
Mă iartă, de mai e iertare,
o, Doamne, sunt o infractoare.
De ce nu m-aș feri din drum?
De ce te chinui chiar și-acum?
Să fie poate-o boală, care
vrea de la tine îndurare?
Sau, vrei să spui: "o răsfățată
ce tot aleargă deshămată..."
Sau poate vinovată-i ea
că te alese muza mea...
Te rog, îndură-te, iertare,
ți-am dat atâta supărare,
dar... nu mă pot lăsa de tine,
te mai tot chem printre suspine...