În brațe aș vrea să te iau, ca pe-un prunc,
seninul și pacea în dar să-ți aduc,
că-i soare sub nor, aș dori să-ți șoptesc,
să-ți mângâi in suflet, spunând: "te iubesc".
O rană lăsată de viscolul crud ,
în slova nespusă și spusă aud,
a fost o trădare în soarta-ți cândva
și orice confuz amintește de ea?
A fost lovitură, sau poate n-a fost
și stropii sub pleoape îți curg fără rost...
De că să adini pe petale zapezi?
Privește atent, ești iubită, nu vezi?
Nu plțnge, micuțo, încearcă s-auzi,
și mie mi-e trist, că obrajii ți-s uzi,
descuie portița, sa zboare durerea,
pictează un zâmbet, în el ți-e puterea.