Niște zile cu cer fără soare,
parcă-a fost, dar fuse-se el oare,
că-mi era întuneric și rece
și-o tristețe-ncerca să mă-ncerce.
Undeva, pe-o tărâna departe
tu pășeai, să-mi dai clipe deșarte,
să-nteleg că nu ești "ci-ne-va",
ci izvor, ce arsura-mi o vrea.
Să aștept cu durere și teama
de pleci iar, când tărâna te cheama,
dar acum am un azi fericit,
soare-al meu, te-am gasit rasarit.