Azi numai lacrimi, lacrimi...
de-acuma nu mai ești,
te-ai transformat în astru,
pe sol chiar de pășești.
Și totul e zadarnic,
în inimă-i pustiu,
exclusă-am fost din viață,
chiar trupul de mi-e viu.
Ți s-a-ntâmplat vre-o dată
de jar că te-ai lovit?
Ai incercat cum frige
un astfel de sfârșit?
N-am pentru tine ură
de-aceea nu-ți doresc,
să simți vre-o dată-n viață,
ce astăzi eu simțesc.