Alerg spre tine, dar mi-e frică,
în mine eu-l se despică:
în "vreau chiar astăzi să ajung"
și-n "vreau drum infinit de lung".
Căci de vin azi în vârf de deal,
fac primul pas înspre final,
dar dacă-i povârniș abrupt
și e pericol de căzut?
Cum să mă sprijin de un vis
ce răsădește jar încins,
pe care fobia-l frământă -
realul vine să-l înghită.
Mai bine infinit de lung,
să tot alerg, sa nu ajung
și cât va fi să mai trăiesc,
să ard: doresc,doresc,doresc...