În urmă - de clipe vagoane,
în față puțin, mai nimic,
am vise în gând, milioane,
și-un cânt ce nu pot să nu-l zic.
O carte ce-o am necitita,
un vers ce-a rămas ne-nvățat,
de baftă un pic neiubită
și-o rană în dorul uitat.
În sine nițel rătăcită,
(mi-e mersul cu capul în nori),
o cale spre cer negăsită
și-apusul aproape de zori.
Și încă ceva ce contează,
și încă ceva fără rost,
și muza - spre mâine o raza,
dăunăzi orfană am fost.