Am vrut să-ţi fiu o uşă descuiată,
să-ţi mângâi fruntea, pasul să-ţi petrec,
să-ţi tăinuiesc durerea despuiată,
de dorul meu sub doru-ţi să mă plec.
Dar m-ai ales să-ţi fiu ecou în lună,
un strop de vis în gându-ţi suspendat,
să mă iubeşti pe leagănul din rună,
prin infinit, de clipă netrădat.
Lăsându-mi sânul să-l sărute altul,
să mă înnod cu el într-un suspin,
cu paşii lui să-mi împletesc înaltul,
cu el să-mpart aroma de pelin.
Căci patul presărat ţi-e de petale
şi-n noapte te îmbraci în primăveri,
zidindu-te altar stăpânei tale,
în flăcări zilnic visele să-i ceri.
Şi-n seri de-amor, sub pleoapă furişată
când mă-nfior, dar nu sub palma ta,
făptura-mi las de rima-ţi dezmierdată,
fiind femeie cu meniri de stea.
să-ţi tăinuiesc durerea despuiată,
de dorul meu sub doru-ţi să mă plec.
Dar m-ai ales să-ţi fiu ecou în lună,
un strop de vis în gându-ţi suspendat,
să mă iubeşti pe leagănul din rună,
prin infinit, de clipă netrădat.
Lăsându-mi sânul să-l sărute altul,
să mă înnod cu el într-un suspin,
cu paşii lui să-mi împletesc înaltul,
cu el să-mpart aroma de pelin.
Căci patul presărat ţi-e de petale
şi-n noapte te îmbraci în primăveri,
zidindu-te altar stăpânei tale,
în flăcări zilnic visele să-i ceri.
Şi-n seri de-amor, sub pleoapă furişată
când mă-nfior, dar nu sub palma ta,
făptura-mi las de rima-ţi dezmierdată,
fiind femeie cu meniri de stea.