Ce-a fost? O glumă să se-amuze
doi îngeri, sus, cu Dumnezeu,
storcându-mi geamătul pe buze,
zidind o scenă-n lutul meu?
Când eu nebună de-așteptare,
cu gura toată în arsuri,
cerui, naiva, îndurare,
aud: "Mai gemi, frumos înduri.
Noi ne hrănim cu-a tale lacrimi
și cu durerea ce-ai născut..."
Mi-au răsturnat un vraf de patimi,
să le trăiesc, să gem mai mult.
Ca ei de sus să se amuze,
doi ingerasi veniți din hău,
cui pasă, că-am arsuri pe buze
și mă străpunge, ah, ce rău?!