Azi aripi la tălpi,
ieri ploaie, furtună,
azi soare pe cer,
ieri noapte far-lună,
și-atâtea dureri
ce-au rămas nedurute,
cui pasă acum
să stea, să le-asculte?!
Din nou te frămânți
în semn de-ntrebare
o rană că ai,
ori rana te are,
un vis c-a plecat
sa stai ratacită,
ori tu l-ai lăsat
de el obosită.
Dar toate se trec
și asta va trece,
fierbintele-n cald
și caldul in rece.
Iar mâine din nou
cu luptă sau pace,
căci tot ce-i din sol
în veșnic nu zace.