Vrăjitoarea

Pazea! Nu crede! Sunt o vrăjitoare!
Oftez, șoptesc, căci vreau să te-nfioare,
cuvântul mi-i sărut si mângâiere,
e fulger, tunet si a ta cădere.

Iți voi permite versul să-mi atingi,
să dormi cu el, la pieptul tău să-l strângi,
(bucată este din făptura mea),
el te va pierde, nu mă vei uita.

Vei suspina de dor innebunit,
îți va șopti-n nesomn neauzit,
că-mi arde trupu-n flăcări, că-mi lipsești
și vei veni, dar n-o să mă găsești.

Si vei tot merge clipe, poate veacuri,
zenitul vei scruta din doua lacuri,
găsită voi dori să fiu eu oare?
Să nu mă crezi, sunt doar o vrăjitoare!